Skip to main content

Ele ma fac sa visez....


Ce frumos e sa fi rasfatata si sa ti se faca toate poftele, mai ales cand raceala te tine la pat.

Intotdeauna am fost rasfatata in momente de-astea, cand eram mica de mama acum de cineva tare dragut, chiar daca as fi vrut mai mult ceiut de la puiut (vorbesc deja ca ei in diminutive- yachhhhhh) a fost bine si asa.

Cum raceala m-a tinut "pedepsita"-n pat, cu ceai, supa si batistute, pot zice ca n-a fost chiar sfarsitul de saptamana pe care mi l-am dorit. Si cum la TV nu prea ai ce vedea decat "dansez pentru tine" si alte emisiuni siropoase, m-am apucat sa citesc cartea cumparata de ceva vreme, care tot statea pe noptiera.

"Unsprezece minute" de Paulo Coelho, nu e o carte noua, a aparut in 2003, dar mi-a fost recomandata de cineva care mi-a si trimis-o in format electronic.....si sincer daca vrei sa ai o lectura adevarata, asta nu se va intampla in fata monitorului sau cu laptop-ul in brate, ci cu cartea in mana. Si uite asa, weekend-ul meu se anunta placut si linistit.

N-am terminat-o de citit, raceala si o prietena  mi-au intrerupt lectura si cum imi place sa fiu o buna prietena am iesit la o plimbarica (recunosc ca imi doream, era asa frumos afara). Trebuia sa profit de o asa zi frumoasa de toamna, chiar daca am promis ca o sa stau cuminte sub plapumioara. 

Dar sa revin la lectura mea, cartea e destul de placuta, mai am de parcurs pana la final. Foarte mult mi-a placut dedicatia autorului. Si anume, inainte de a sfarsi cartea, intr-o vizita la Pestera de la Lourdes -  Franta, autorul s-a intalnit cu un "mare fan" - daca-l pot numi asa - de-al lui, care i-a marturisit autorului insemnatatea cartilor lui pentru el "ele ma fac sa visez".

Constient de cartea pe care tocmai se pregatea sa o publice, i-a dedicat-o lui, domnului Maurice Gravelines, spunadu-i: "....unele carti ne fac sa visam, altele ne aduc la realitate, dar nici una nu poate fugi de lucrul cel mai important pentru autor: onestitatea cu care scrie."

Poate deja ati citit-o sau poate veti incerca.....sper sa va placa.

Comments

Popular posts from this blog

Ora de lectură - Splendida Cetate a celor o mie de sori

Am o "dar" intuiţie să aleg cărţiile la fix, aşa am făcut-o şi de data aceasta, când am dat peste recenzia cărţii Splendida Cetate a celor o mie de sori, bestseller-ul lui Khaled Hosseini pe site-ul cântăreţei Ellie White, am ştiut că aceasta va fi următoarea carte pe care o voi citi.
După aşa o recomandare nu m-am putut abţine să nu o citesc pe nerăsuflate, ca mai apoi să o recomand surorii mele şi prietenelor. A fost dragoste de la primul capitol.
Deşi am gasit-o în format pdf (sursa scribd.com) aşa cum fac de obicei îmi cumpăr cărţile, astfel biblioteca mea creşte pe zi ce trece. De data aceasta am optat pentru oferta celor de la www.dol.ro care aveau cel mai bun preţ. Cum sunt mereu în criză de timp, majoritatea cărţilor le achiziţionez online, sunt la un click distanţă, de cele mai multe ori transportul este gratuit şi le primesc direct la job fără prea mare efort din partea mea. 
Dar să ne întoarcem la carte - pe lângă povestea emotionantă a două femei afgane Mariam s…

Ce-am citit si ce mai am de gand sa citesc

Nu ca v-ar interesa dar ce-am citit si ce-am de gand sa mai citesc in cateva randuri. Anul 2013 a inceput cu o sete de lectura de inca ma mir si eu, cert e ca toate acestea "se trag" de la omu' care m-a molipsit fara sa-mi dau seama, treptat noptiera se elibereaza, erau multe in pending. Totul a inceput cam asa: 1. Cu cartea "Mananca, Roaga-te, Iubeste" - Elizabeth Gilbert prin februarie, cand dupa un an lung am finalizat-o (a fost cartea la care am zabovit foarte mult, din motive clare - lene mare). Cartea si-a luat zborul cum spuneam aici si dusa a fost. Mi-ar fi placut sa stiu pe unde e acum dar incurcate sunt caile Domnului nostru. Asa ca de trecut pe lista must read  de la cucoana Gilbert ar fi : - "Ultimul barbat american"; - "Si am spus da. O poveste de iubire" continuarea cartii "Mananca, Roaga-te, Iubeste". 2. Apoi cum omu' cu cartea aparuse in viata mea si ma molipsisem cu "cititu" si fiindu-mi imprumutata a…

Ora de teatru - Imi place cum mirosi!

Mda, am o mare slabiciune, am al mai fin nas de pe planeta asta si Doamne fereste sa fi in raza mea de actiune si sa nu fi proaspat dusat ca imediat ai fost scanat. Am patit-o de foarte multe ori sa dau peste oameni care pur si simplu m-au dezamagit la acest capitol, vezi tu...cateodata ambalajul nu este suficient la un cado, la fel ca acele persoane care se cred buricul pamantului dar duhnesc ca gunoierii ultimul om. Naspa!!!

Dar nu despre asta vreau sa vorbesc, ci despre piesa de teatru - Imi place cum mirosi - in regia lui Serban Puiu, pe care am vazut-o azi (vineri) si la care m-am distrat tare de tot.
In distributie: nelipsita Ofelia Popii in rolul donsoarei Sophie (care daca imi este permis am asociat-o rapid cu o prietena de-a mea O.) cu Ciprian Scurtea - in rolul donsorului Cornel (asociat cu prietenul prietenei O, care are acelasi prenume) si Adrian Matioc.

"Îmi place cum mirosi! este o comedie spumoasa în trei acte dupa un text de Neil Simon, unul dintre cei mai apreci…