16 April 2014

Hai - hui prin tara, pierduti in Amnas

Fiind prinsa coloana, motivul un accident in zona Miercurea Sibiului, am profitat de statutul de a avea vesta reflectorizanta si masina de servici si m-am aventurat pe viitoarea Autostrada Sibiu - Orastie. Cum masina nu era 4x4 si zona cu alunecari nu este doar un basm, mai ales dupa o ploaie am ales alta ruta.
 
De la viitorul Nod Rutier Apoldu de Jos ca sa evit Miercurea Sibiului am luat-o spre Amnas, un satuc parca uitat de lume, in care conform recensamantului din 2011 ar mai avea 377 locuitori, eu am intalnit 3, un batranel simpatic din Sibiu "in vizita la niste rude" si ceilalti doi un baietel si un tanar locuitori ai satului, foarte bucurosi "ca din cand in cand mai vine cineva si pe la noi, din ce in ce mai rar".
 

Cand am vazut minunatia de biserica am vrut sa o vizitez si in interior dar mi s-a spus "...nu stiu daca e deschisa, oricum e parasita de cand sasii au plecat, nu o mai ingrijeste nimeni, sasii au bani dar nu le pasa sa o renoveze, e lasata de izbeliste ca doar ei au viata lor acolo, aici isi pastreaza casele doar pentru ca ii leaga ceva de aceste locuri, unii au mai vandut, altii parca au disparut, eu nu sunt de aici dar vin foarte des si acest sat se pierde odata cu timpul..."
 
Si din pacate asa este, am vazut, multe case in paragina, darapanate, parasite, intr-o stare jalnica si e mare pacat, iar biserica din centrul satului, care apartine de orasul Saliste, care parca se inalta falnica la cer e intr-o stare de-ti vine sa plangi. E mare pacat ca arata asa, ca autoritatile nu fac nimic. Desi se vede clar din poze ca acoperisul celor 5 turnuri au fost recent renovate si atat.
 






  
Pe site-ul primariei Saliste la descrierea localitatii Amnas apare:

"Amnaş
 
Cu o populaţie de aproape 400 de locuitori, satul Amnaş (cunoscut şi sub denumirea de Amlaş), atestat documentar la 1309, aparţine din punct de vedere administrativ de oraşul Sălişte.
Aşezarea a fost locuită încă din preistorie, tezaurul descoperit în 1850 în locul numit “Gropile Hoţilor” şi care cuprinde 300-350 de denari republicani fiind datat în ultimele două secole Î. Chr. 
Pe teritoriul localităţii au fost identificate şi urme romane, între care o “villa”, precum şi medievale (un vârf de săgeată, un pinten de fier placat cu argint, precum şi un tezaur mixt ce conţinea, într-o oală, monede de argint şi bijuterii în greutate de peste 500 g ). Timp de un secol (1320-1420), aşezarea şi-a păstrat caracterul săsesc iniţial, ajungând ca, în anul 1472, în timpul dominaţiei otomane, să fie inclus chiar în Scaunul Săsesc al Sibiului. 
Unul dintre cele mai importante obiective turistice ale localităţii îl reprezintă biserica având hramul “Sf. Mihail”, ridicată în a doua jumătate a secolului al XV-lea.
Deşi a căzut pradă unui incendiu devastator, în anul 1631, lăcaşul de cult a fost refăcut din temelii, în acelaşi secol. Reprezentările grafice ale secolului al XIX-lea prezintă respectivul edificiu ca fiind o biserică-sală având nava şi corul prevăzute cu două etaje de luptă. Din cauza pericolului prăbuşirii, biserica a fost închisă în anul 1875, iar apoi demolată.
Construită în stil neoromantic pe acelaşi amplasament, ultima “versiune” a lăcaşului de cult a fost înălţată în anul 1899, având hramul "Sf. Ilie Tesviteanul”. Tot din reprezentări grafice de epocă a putut fi constatată existenţa unei incinte poligonale, cu un turn de apărare în partea de nord-vest şi un bastion de flancare a porţii, practicată pe latura de sus-vest a incintei, protejată cu hersă. Urme ale fortificaţiilor mai sunt vizibile şi azi la vest şi sud-vest de actuala biserică. 
De menţionat că, documentele vremii pomenesc de existenţa, până în secolul al XIX-lea, în punctul numit “Marienkirch” şi a unei biserici de pelerinaj. 
Unul dintre cei mai iubiţi fii ai satului a fost Michael Klein (1959-1993). Fotbalist al “generaţiei de aur”, cu 90 de prezenţe în echipa naţională a României, dispărut prematur din viaţă, Klein a jucat fotbal de performanţă la Corvinul Hunedoara (al cărui nume îl poartă stadionul din localitate), Dinamo Bucureşti şi Bayer Uerdingen."
 
Iar restul sta sub semnul tacerii, poate totusi intr-o buna zi cineva va avea iniativa si se vor schimba lucrurile, ar fi pacat ca aceasta minunatie sa fie "pierduta si parasita" odata cu trecerea timpului.
 
Enjoy!
 

No comments:

Post a Comment