Skip to main content

Hai - hui prin tara, pierduti in Amnas

Fiind prinsa coloana, motivul un accident in zona Miercurea Sibiului, am profitat de statutul de a avea vesta reflectorizanta si masina de servici si m-am aventurat pe viitoarea Autostrada Sibiu - Orastie. Cum masina nu era 4x4 si zona cu alunecari nu este doar un basm, mai ales dupa o ploaie am ales alta ruta.
 
De la viitorul Nod Rutier Apoldu de Jos ca sa evit Miercurea Sibiului am luat-o spre Amnas, un satuc parca uitat de lume, in care conform recensamantului din 2011 ar mai avea 377 locuitori, eu am intalnit 3, un batranel simpatic din Sibiu "in vizita la niste rude" si ceilalti doi un baietel si un tanar locuitori ai satului, foarte bucurosi "ca din cand in cand mai vine cineva si pe la noi, din ce in ce mai rar".
 

Cand am vazut minunatia de biserica am vrut sa o vizitez si in interior dar mi s-a spus "...nu stiu daca e deschisa, oricum e parasita de cand sasii au plecat, nu o mai ingrijeste nimeni, sasii au bani dar nu le pasa sa o renoveze, e lasata de izbeliste ca doar ei au viata lor acolo, aici isi pastreaza casele doar pentru ca ii leaga ceva de aceste locuri, unii au mai vandut, altii parca au disparut, eu nu sunt de aici dar vin foarte des si acest sat se pierde odata cu timpul..."
 
Si din pacate asa este, am vazut, multe case in paragina, darapanate, parasite, intr-o stare jalnica si e mare pacat, iar biserica din centrul satului, care apartine de orasul Saliste, care parca se inalta falnica la cer e intr-o stare de-ti vine sa plangi. E mare pacat ca arata asa, ca autoritatile nu fac nimic. Desi se vede clar din poze ca acoperisul celor 5 turnuri au fost recent renovate si atat.
 






  
Pe site-ul primariei Saliste la descrierea localitatii Amnas apare:

"Amnaş
 
Cu o populaţie de aproape 400 de locuitori, satul Amnaş (cunoscut şi sub denumirea de Amlaş), atestat documentar la 1309, aparţine din punct de vedere administrativ de oraşul Sălişte.
Aşezarea a fost locuită încă din preistorie, tezaurul descoperit în 1850 în locul numit “Gropile Hoţilor” şi care cuprinde 300-350 de denari republicani fiind datat în ultimele două secole Î. Chr. 
Pe teritoriul localităţii au fost identificate şi urme romane, între care o “villa”, precum şi medievale (un vârf de săgeată, un pinten de fier placat cu argint, precum şi un tezaur mixt ce conţinea, într-o oală, monede de argint şi bijuterii în greutate de peste 500 g ). Timp de un secol (1320-1420), aşezarea şi-a păstrat caracterul săsesc iniţial, ajungând ca, în anul 1472, în timpul dominaţiei otomane, să fie inclus chiar în Scaunul Săsesc al Sibiului. 
Unul dintre cele mai importante obiective turistice ale localităţii îl reprezintă biserica având hramul “Sf. Mihail”, ridicată în a doua jumătate a secolului al XV-lea.
Deşi a căzut pradă unui incendiu devastator, în anul 1631, lăcaşul de cult a fost refăcut din temelii, în acelaşi secol. Reprezentările grafice ale secolului al XIX-lea prezintă respectivul edificiu ca fiind o biserică-sală având nava şi corul prevăzute cu două etaje de luptă. Din cauza pericolului prăbuşirii, biserica a fost închisă în anul 1875, iar apoi demolată.
Construită în stil neoromantic pe acelaşi amplasament, ultima “versiune” a lăcaşului de cult a fost înălţată în anul 1899, având hramul "Sf. Ilie Tesviteanul”. Tot din reprezentări grafice de epocă a putut fi constatată existenţa unei incinte poligonale, cu un turn de apărare în partea de nord-vest şi un bastion de flancare a porţii, practicată pe latura de sus-vest a incintei, protejată cu hersă. Urme ale fortificaţiilor mai sunt vizibile şi azi la vest şi sud-vest de actuala biserică. 
De menţionat că, documentele vremii pomenesc de existenţa, până în secolul al XIX-lea, în punctul numit “Marienkirch” şi a unei biserici de pelerinaj. 
Unul dintre cei mai iubiţi fii ai satului a fost Michael Klein (1959-1993). Fotbalist al “generaţiei de aur”, cu 90 de prezenţe în echipa naţională a României, dispărut prematur din viaţă, Klein a jucat fotbal de performanţă la Corvinul Hunedoara (al cărui nume îl poartă stadionul din localitate), Dinamo Bucureşti şi Bayer Uerdingen."
 
Iar restul sta sub semnul tacerii, poate totusi intr-o buna zi cineva va avea iniativa si se vor schimba lucrurile, ar fi pacat ca aceasta minunatie sa fie "pierduta si parasita" odata cu trecerea timpului.
 
Enjoy!
 

Comments

Popular posts from this blog

Ora de lectură - Splendida Cetate a celor o mie de sori

Am o "dar" intuiţie să aleg cărţiile la fix, aşa am făcut-o şi de data aceasta, când am dat peste recenzia cărţii Splendida Cetate a celor o mie de sori, bestseller-ul lui Khaled Hosseini pe site-ul cântăreţei Ellie White, am ştiut că aceasta va fi următoarea carte pe care o voi citi.
După aşa o recomandare nu m-am putut abţine să nu o citesc pe nerăsuflate, ca mai apoi să o recomand surorii mele şi prietenelor. A fost dragoste de la primul capitol.
Deşi am gasit-o în format pdf (sursa scribd.com) aşa cum fac de obicei îmi cumpăr cărţile, astfel biblioteca mea creşte pe zi ce trece. De data aceasta am optat pentru oferta celor de la www.dol.ro care aveau cel mai bun preţ. Cum sunt mereu în criză de timp, majoritatea cărţilor le achiziţionez online, sunt la un click distanţă, de cele mai multe ori transportul este gratuit şi le primesc direct la job fără prea mare efort din partea mea. 
Dar să ne întoarcem la carte - pe lângă povestea emotionantă a două femei afgane Mariam s…

Ce-am citit si ce mai am de gand sa citesc

Nu ca v-ar interesa dar ce-am citit si ce-am de gand sa mai citesc in cateva randuri. Anul 2013 a inceput cu o sete de lectura de inca ma mir si eu, cert e ca toate acestea "se trag" de la omu' care m-a molipsit fara sa-mi dau seama, treptat noptiera se elibereaza, erau multe in pending. Totul a inceput cam asa: 1. Cu cartea "Mananca, Roaga-te, Iubeste" - Elizabeth Gilbert prin februarie, cand dupa un an lung am finalizat-o (a fost cartea la care am zabovit foarte mult, din motive clare - lene mare). Cartea si-a luat zborul cum spuneam aici si dusa a fost. Mi-ar fi placut sa stiu pe unde e acum dar incurcate sunt caile Domnului nostru. Asa ca de trecut pe lista must read  de la cucoana Gilbert ar fi : - "Ultimul barbat american"; - "Si am spus da. O poveste de iubire" continuarea cartii "Mananca, Roaga-te, Iubeste". 2. Apoi cum omu' cu cartea aparuse in viata mea si ma molipsisem cu "cititu" si fiindu-mi imprumutata a…

Ora de teatru - Imi place cum mirosi!

Mda, am o mare slabiciune, am al mai fin nas de pe planeta asta si Doamne fereste sa fi in raza mea de actiune si sa nu fi proaspat dusat ca imediat ai fost scanat. Am patit-o de foarte multe ori sa dau peste oameni care pur si simplu m-au dezamagit la acest capitol, vezi tu...cateodata ambalajul nu este suficient la un cado, la fel ca acele persoane care se cred buricul pamantului dar duhnesc ca gunoierii ultimul om. Naspa!!!

Dar nu despre asta vreau sa vorbesc, ci despre piesa de teatru - Imi place cum mirosi - in regia lui Serban Puiu, pe care am vazut-o azi (vineri) si la care m-am distrat tare de tot.
In distributie: nelipsita Ofelia Popii in rolul donsoarei Sophie (care daca imi este permis am asociat-o rapid cu o prietena de-a mea O.) cu Ciprian Scurtea - in rolul donsorului Cornel (asociat cu prietenul prietenei O, care are acelasi prenume) si Adrian Matioc.

"Îmi place cum mirosi! este o comedie spumoasa în trei acte dupa un text de Neil Simon, unul dintre cei mai apreci…