01 March 2016

Biruitoarea mea

Inima cat un purice.

Cum poti incuraja pe cineva cand nici tu nu mai vezi farama aia de speranta de care te tot legai?
Cum"va fi bine" a devenit brusc atat de sec si doar o vorba...in vant?
Cum sa fii optimist cand tot Universul parca ti-a declarat razboi si lupta impotriva ta?
Cum si iarasi cum?

Simplu, te aduni, lasi totul in trecut si mergi inainte. E ca acea palma primita la care intorci celalalt obraz. Cazi si te ridici, gandesti pozitiv si nu lasi sa te doboare nimic. Inveti ceva de la fiecare lectie primita, fiecare palma data, fiecare cazatura. Te ridici...

De ce eu? De ce mine? De ce-uri... nu au ce cauta in mintea ta.

Oricate ai auzi, oricate ai zice, oricate sfaturi ai primi tot nu poti sa stergi cu buretele daca nu esti pregatit. Si trebuie sa fii, pentru ca e momentul tau.

Ai cazut si totul s-a prabusit, nu ramane decat sa te ridici si sa privesti in fata, sa iei totul ca atare dar sa fii convins ca haturile sunt in mainile tale, doar de tine depinde sa mergi mai departe, doar tu ai puterea sa te vindeci, sa fii bine!

Binele e relativ. Dar trebuie sa fie bine, pentru ca la sfarsitul zilei meriti sa fii bine. Pentru ca e un drept pe care l-ai castigat.

Iar oglinda ta, la sfarsitul zilei trebuie sa reflete chipul tau, surasul tau, victoria ta.

La sfarsitul zilei tu esti cea care a invins... Universul!



No comments:

Post a Comment