Teatru pentru viata - Viori aprinse, femeile

Incurajez si sustin astfel de evenimente si initiative, in special dupa cele intamplate la sfarsitul anului trecut, cand am simtit pe propria piele ca uneori fara sustinere este greu sa faci fata. Norocul meu a fost sa am nevoie doar de sustinere morala si pe aceasta cale vreau sa le multumesc tuturor celor care mi-au fost alaturi si inca o fac, ca au avut si inca au rabdare cu mine. Inca le stric planuri cand isi propun sa ma implice si pe mine, cea care nu de putine ori, din motive de sanatate, a ramas acasa sau la patul meu de la SCJS.

 

Asa ca am acceptat cu mare drag invitatia prietenilor de a fi prezenta ieri la spectacolul Biankai - "Viori aprinse, femeile", un spectacol de teatru, muzica si poezie, pentru sustinerea unei tinere domnisoare, pe Claudia, care are mare nevoie de noi. 

 

 Evenimentul, spectacolul - one women show -  a fost dedicate acestei frumoase tinere, care trebuie ajutata sa se insanatoseasca pentru a se bucura de viata!

Spre marea mea bucurie, la spectacol a participat - ca spectator - o distinsa doamna, pe care din start am apreciat-o, nu-si amintea anumite versuri, dar mi le recita (in soapta) iar eu le cautam pe google.

Asa am plecat de la spectacol nu doar placut impresionata de recitalul Biankai, de public ci si cu versurile:

• Blesteme de Tudor Arghezi:

in special cu verurile:

"... Sa-ti crape masele-n gura
Si dintii cu detunatura.
Sa-ti puta sarutul, oftatul sa-ti puta,
Mormantul cu mocirla statuta..."

 

• Intima de Cincinati Pavelescu

in special:

"Îți mai aduci aminte, doamnă?
Era târziu și era toamnă,
Și frunzele se-nfiorau..."

Mie mi-a placut si aceste lucruri care imi raman dupa un spectacol imi dau de inteles ca am trait si savurat la maxim tot spectacolul si nu doar actul de prezenta.