Ele ma fac sa visez....

Ce frumos e sa fi rasfatata si sa ti se faca toate poftele, mai ales cand raceala te tine la pat.

Intotdeauna am fost rasfatata in momente de-astea, cand eram mica de mama acum de cineva tare dragut, chiar daca as fi vrut mai mult ceiut de la puiut (vorbesc deja ca ei in diminutive- yachhhhhh) a fost bine si asa.

Cum raceala m-a tinut "pedepsita"-n pat, cu ceai, supa si batistute, pot zice ca n-a fost chiar sfarsitul de saptamana pe care mi l-am dorit. Si cum la TV nu prea ai ce vedea decat "dansez pentru tine" si alte emisiuni siropoase, m-am apucat sa citesc cartea cumparata de ceva vreme, care tot statea pe noptiera.

"Unsprezece minute" de Paulo Coelho, nu e o carte noua, a aparut in 2003, dar mi-a fost recomandata de cineva care mi-a si trimis-o in format electronic.....si sincer daca vrei sa ai o lectura adevarata, asta nu se va intampla in fata monitorului sau cu laptop-ul in brate, ci cu cartea in mana. Si uite asa, weekend-ul meu se anunta placut si linistit.

N-am terminat-o de citit, raceala si o prietena  mi-au intrerupt lectura si cum imi place sa fiu o buna prietena am iesit la o plimbarica (recunosc ca imi doream, era asa frumos afara). Trebuia sa profit de o asa zi frumoasa de toamna, chiar daca am promis ca o sa stau cuminte sub plapumioara. 

Dar sa revin la lectura mea, cartea e destul de placuta, mai am de parcurs pana la final. Foarte mult mi-a placut dedicatia autorului. Si anume, inainte de a sfarsi cartea, intr-o vizita la Pestera de la Lourdes -  Franta, autorul s-a intalnit cu un "mare fan" - daca-l pot numi asa - de-al lui, care i-a marturisit autorului insemnatatea cartilor lui pentru el "ele ma fac sa visez".

Constient de cartea pe care tocmai se pregatea sa o publice, i-a dedicat-o lui, domnului Maurice Gravelines, spunadu-i: "....unele carti ne fac sa visam, altele ne aduc la realitate, dar nici una nu poate fugi de lucrul cel mai important pentru autor: onestitatea cu care scrie."

Poate deja ati citit-o sau poate veti incerca.....sper sa va placa.