Micul meu dejun...

... sau mai bine zis micul meu pranz ca e aproape ora 13.

Ma tot plang de cand m-am trezit ba la A. ba pe blog la GG. ca mie nu are cine sa-mi faca cafelutza de dimi (in weekend) si tare-mi place mirosul de cafea dimineata. 

De obicei in momente de-astea cand lenea este prea mare, atat de mare incat nu am rabdare sa astept sa se faca cafelutza imi bag nasucul in borcanul de cafea si miros, miros si gata. Dar totusi vreau cafelutza mea. :(

Mnoo in zile ca asta, cand ma trezesc la ora 12 si casa-i goala, frigiderul sexy (gol) si stomacelul isi cere portia (precizez ca un pahar de cola era suficient pentru juma de zi, dar nici cola n-am in casa) blestem Valea Plangerii (satul natal al tatalui meu) si fac ca trenu' ca mamuca a plecat si nu mi-a zis si mie. 

Mujer draga, anunta-ma din timp sa-mi fac stocul si sa-mi pregatesc nervii. 

Noroc cu nunta oltenilor, exista si o parte buna, daaaaa prajituriile, oooo bune-s chiar daca le am in frigi de o saptamana. Bun mic dejun nu???

A. imi zice arogant ca norocul meu e ca el e la o anumita distanta, ca de era aici trebuia sa ma scol de la ora 8 si sa pregatesc micul dejun si sa-l servesc la pat. "Sa mori tu???" i-as zice dar ma abtin, ca tocmai ce mi-am umplut stomacelul cu praji si daaa cafea, facuta de mine pana la urma.

De-asta nu m-am maritat!!! :)))) Fetele, sa nu faceti ca mine. :))))