Vreau bunica nu reteta

In fiecare toamna, din ce in ce mai des gandul imi zboara spre Buni mieu.

Bunicuta mea de la Sibiu, saracuta, imi facea toate poftele doar ca sa raman cateva zile la ea. Doar ca era greu, ea statea in Hipodrom III, eu in Strand, cartier rezidential mult mai animat si cu parc la o aruncatura de bat. Se intelege foarte usor ca era destul de greu sa rezist mai mult de o zi la Buni desi cand mergeam la ea imi luam tot dulapul dupa mine (de mica nu ma puteam decide ce haine port si ce nu, e prapad cand plec in concediu :)))). 

Si dupa cum spuneam Buni pe care initial o numeam Batrana, imi facea toate poftele, clatite, gogosi, popcorn si clar mancarica. Cu mana pe inima spun ca era cea mai buna bucatareasa si din pacate eram prea mica sa invat sa gatesc de la ea, mare pacat. 

Buni a fost bucatareasa cu acte in regula la Casa de Copii din Sibiu si timp de 1 an a rasfatat-o si pe sister a mea cu bunatati, ca domnisoara in pauza (invata la Scoala Generala Nr.15 - vis-a-vis de Casa de Copii) se ducea la Buni si trai nenica. "Norocoasa" de fel, moi, cand sa fiu si eu rasfata Buni s-a pensionat.

Si cum spuneam Buni ma rasfata doar doar sa raman peste noapte la ea. Nu pot sa uit cate facea pentru mine, sis si fra, nu pot sa uit papica, bunatatiile, cadourile, masa de Duminica se lua clar la Buni, in familie, dar nr.1 raman ale ei - Galuste cu prune. 

Mi-e dor de ele de nu mai pot si mi-e ciuda ca Buni nu mai este sa-mi faca.

Parca va aud "de ce nu-ti faci singura ?!?", mda m-am tot gandit, dar nu vor avea acelasi gust, nu vor fi niciodata Galuste cu prune a la Buni mieu.

Azi mi-e tare dor de ea...si realizez ca Buni nu mai este dar Mamaie (cealalta bunicutza din partea tatalui) traieste si eu o vizitez din ce in ce mai rar si eaaaa, cate n-a facut ea pentru noi, off sunt legende vii bunicutele mele si clar urmeaza o vizita la Mamaia sa o strang in brate pentru ca pe ea pot.