Cum reacționăm când dăm de un dăștept? La telefon...
UPDATE:
...mnoo că mi-a venit și mie rândul să am de lucru cu dăștepții de la Orange...da le dau numele poate mă aleg cu trafic pe blog că cică îs "lideri pe piață".
În urma reclamației, colegii stimabilului m-au sunat și mi-au dat câștig de cauză, am rezolvat și cu abonamentul, de luna viitoare nu mai există diferențe în familie, avem la fel...asta numesc eu egalitate!!!
Plus s-a subliniat că domnul operator nu a procedat deloc profesional.
...mnoo că mi-a venit și mie rândul să am de lucru cu dăștepții de la Orange...da le dau numele poate mă aleg cu trafic pe blog că cică îs "lideri pe piață".
Dar nu-s singurii. Zic io!
Prin februarie îmi zice soțiul că și-a modificat abonamentul la telefon, de la mulți euro la doar 11 euro cu tva inclus pe 12 luni cu 10 GB de net + alealalte.
IOOOOoooiiiiiiii, mor de ciudă instant, eu la 15 euro am 2 GB amărâți de care trag lună de lună. Pun mâna pe telefon, sun, pauză cucu bau nu răspunde, dau mail, 2 zile mă sună o domniță și face aceași ofertă dar pe 24 luni, notez și stabilim să revin eu cu un telefon sau ea și mă iau cu treabă și se face luna mai și eu nu rezolv problema.
PARANTEZĂ - abonamentul meu e putin expirat de prin 2015 - ÎNCHID PARANTEZA
Mă trezesc luni din hibernare pun mâna pe telefon tastez 300 - » spun poezia -» redirecționare la domnul stimabil Cosmin T. (o să regret o viață-ntreagă că nu i-am reținut numele complet) -» îi spun pe scurt stimabilului că m-am trezit și eu că totuși vreau o ofertă. Țaca paca vine oferta aceeași din februarie adică "cea mai bună" unica aș zice eu. En fin! Când să sar că vreauuuuu soțul dă din cap că nenenenenene el are pe 12 luni, mie de ce îmi dă pe 24 luni?!? Și începe distracția.
Stimabilul după ce verifică că doar nu o să mă creadă pe cuvânt:
- oferta care e contract de prin februarie pentru jumătatea mea a fost fapta unui coleg de-al stimabilului care ori se pensiona, ori își dădea demisia, ori ori, clar e inadmisibilă, neprofesională, neprocedurală, încalcă toare regulile lor și totuși există, dar, stimabilul nu-și riscă job-ul și pace.
Elegant îi spunem că încheiem convorbirea și poate pe viitor avem noroc de un coleg în prag de pensie/demisie care ne face o ofertă mai bună...darrrrrrrrrrrr stimabilul nu și nu. După toate acestea el o ține pe a lui, io pe a mea "vreau ca soțu, că vorba aia ce are el și nu am eu".
O lungim minute bune, se tot scuză și eu tot nu și nu, și o tai că dacă nu se poate, nu vreau.
Dar mă sună ieri stimabilul, iar nu i-am reținut numele, să verifice poate poate accept oferta, zic clar că nu, s-a creat un precedent nu mă intere vreau și eu la fel. Și de aici o dăm în diverse...cert e că eu nu am acceptat, el nu a cedat, eu nu am rezolvat, el mi-a zis elegant că tot la mâna lui ajung când revin pentru o altă ofertă...m-am năcăjit rău, am făcut reclamație/sesizare și iau în calcul o portare.
Ce-am învățat eu din toate (n-am relatat conversația de ieri că mă indispune doar gândul, m-a enervat rău, a dat-o din ironii în amenințări, mi-a zis că doar el se ocupă de mine, colegii lui sunt neprofesioniști etc), deci, ce am învățat:
"Nu te pune cu prostul, că te coboară la nivelul lui și te bate cu experiența."
Acum mi-a intrat la căpșor și clar a doua oară în scris mai comunic, ce e negru pe alb negru rămâne. Dar nu cu stimabilul, stimabilul mi-a stricat zen-ul.
Voi ați pățit d-astea?
#iocuabonamentulcefac #prostiaomeneasca #prostsafiinorocsaai
Comments
Post a Comment